Cât de adevărate sunt scheletele de dinozauri din muzee?

Observarea minunilor lumii naturale este o experiență incredibilă, de la transmisiunile live cu migrația delfinilor albi până la vizitarea grădinii zoologice preferate. Dar ce putem spune despre speciile dispărute de mult timp, care au cutreierat Pământul cu milioane de ani în urmă? Sunt reale scheletele de dinozauri din muzee?

IFLScience a făcut s-a deplasat la Muzeul de Istorie Naturală din Londra pentru a afla totul despre noul lor Diplodocus din bronz, numit Fern, și despre ce implică realizarea unor exponate de dinozauri pentru afișare.

• Comoară de pe vremea vikingilor, găsită pe un versant din Norvegia după mai bine de 1.000…
• Mormântul unui „vampir”, descoperit într-un fost palat din Polonia

Sunt reale scheletele de dinozauri din muzee? Stând în fața unui Diplodocus gigantic din bronz care întâmpină vizitatorii în noile Grădini Jurasice ale muzeului, profesoara Susie Maidment, paleontolog la muzeu, explică ce implică crearea unui specimen de dinozaur pentru afișare.

Sunt reale scheletele de dinozauri din muzee? Cum sunt realizate acestea?

Fern este un miracol, măsurând 22 de metri lungime și 4 metri înălțime, fiind o replică a faimosului Dippy, acel Diplodocus care i-a întâmpinat pe vizitatori în holul principal al muzeului timp de aproape 40 de ani. Cu toate acestea, Fern a fost realizat mult mai precis din punct de vedere științific și îmbunătățit datorită tehnicilor și cunoștințelor noi care nu existau atunci când Dippy a ajuns pentru prima dată la Londra, în 1905.

Originalul Dippy a fost descoperit în Wyoming, America, în 1899, când milionarul Andrew Carnegie a dorit să achiziționeze oasele pentru a fi expuse în Muzeul de Istorie Naturală Carnegie. Dar sunt oare rămășițele creaturilor de mult dispărute chiar oase? Când un paleontolog sau un vânător de fosile amator găsește un schelet de dinozaur în sălbăticie, ce găsește acesta de fapt și ce ajunge în vitrină?

„Găsim os fosilizat, acesta fiind o combinație între țesut osos real și mineralele care s-au infiltrat în el de-a lungul milioanelor de ani în care a fost îngropat și au precipitat înăuntru, înlocuind o parte din os”, a explicat prof. Maidment.

Ce vedem în vitrinele muzeelor?

Într-un muzeu, ceea ce vedeți poate fi o combinație dintre acele oase fosilizate și replici din diverse motive. Nu toate scheletele pot fi expuse, unele au o valoare științifică mai mare pentru studiu, așa că muzeele din întreaga lume fac replici pentru a expune scheletele. Din punct de vedere legal, unele oase trebuie să rămână în țara în care au fost găsite, astfel că realizarea de replici este o modalitate excelentă de a arăta speciile unui public mai larg.

Sophie, un Stegosaurus care întâmpină vizitatorii la a doua intrare a Muzeului, este cel mai complet Stegosaurus din lume, iar cea mai mare parte din ce vedeți acolo este os real, a spus Maidment. Craniul real este păstrat în spatele scenelor, însă, deoarece este în bucăți și, în loc să fie lipit pentru afișare, valoarea științifică este mai mare pentru cercetătorii care îl pot studia în detaliu, astfel că capul expus este o replică imprimată 3D.

Sunt reale scheletele de dinozauri din muzee? Cum s-au schimbat procedurile de preparare pentru expunere de-a lungul timpului?

Dippy (și acum Fern) este o replică completă a Diplodocusului lui Carnegie, corpul principal fiind format din aproximativ trei schelete separate, iar craniul din multe altele. De fapt, inițial, picioarele din spate ale lui Dippy erau folosite și ca picioare din față deoarece oamenii de știință nu știau cum arătau picioarele din față, dar acestea au fost înlocuite ulterior.

Pentru a face o replică a specimenelor, vechile matrițe, cum ar fi cele ale lui Dippy, erau realizate folosind ghips pentru a acoperi fiecare os, creând o matriță detaliată. Aceasta era apoi umplută cu rășină sau plastic pentru a reproduce fiecare piesă.

„În vremurile vechi, luai oasele și le acopereai cu latex sau un lichid cauciucat care se solidifica, apoi îl decojeai de pe os și puneai ghips în interiorul acestuia, pentru a face o copie exactă”, a explicat Maidment.

Totuși, vremurile au evoluat și noile tehnologii, cum ar fi imprimarea 3D, au permis scanarea tuturor celor 292 de oase ale lui Dippy și crearea de matrițe pentru a-l turna pe Fern din bronz, mai rezistent la intemperii, pentru locul său în grădinile muzeului. În timp ce crearea unui dinozaur din bronz precum Fern a fost o provocare tehnică, imprimarea 3D le oferă oamenilor de știință și materiale mai flexibile, care pot fi mai accesibile când se lucrează cu un model de dimensiuni reale al unui animal de 30 de tone.

Vă recomandăm să citiți și:

Chiar și scribii egipteni sufereau de boli cauzate „la locul de muncă”

Dieta mediteraneană era folosită de oameni și acum 4.000 de ani

Istoria modei, modificată pentru totdeauna de invenția acelor din os de acum 40.000 de ani

Test de cultură generală. Care instrument muzical este mai vechi decât roata?